eu

M-am gandit mult la ce anume vreau sa stiu si sa reflect in fiecare zii din punct de vedere personal si material si am constatat ca trebuie sa ma ocup de cateva teorii:
1. Noe si arca
Aici se poate spune ca exista o multitudine de dovezii fizice palpabile a ceea ce a fost arca si nu numia faptului ca este o ingrijire divina si datorita faptului ca nu se poate ajunge acolo prea bine.
2. Nostradamus si previziunile lui rezultate din studii aprofundate de secrete ale mediilor conspirative si date publicitatii prin cartile sale.
3 Dante si divina comedia o inscenare aceea ce s-a numit iad
4. Luther si tezele lui care fac din rebeliune ceva nucesar si apropae indispensabil, nu potii trai in lumea diavolului si sa fi sfant fara sa facii nimic.
5. Kcharl Marks si teoria evolutionismului este una din cele mai oribile forme de a invata biologia pe cai conspirative nu matematice, orcum aici avem unul care a luat premiul nobel pentru descoperilrile lui im materie de genom viral si care dovedeste si tehnic contradictiile lui marks
6. Obama si pacea de un ces care este pe sfarsite
7. Eminescu si schrizofrenia organizata si legalizata si premiata la can si la nobel
8. Ioan si indispensabilul apocalips care se pare ca ne va lumina cu privire la ce mai este de facut din ceea ce a mai ramas
9. Russel si perfectualismul inteles in cel mai particular mod cu putinta
10. Petoffi Sandor si natia maghiara, saseasca si romana sub un singur nume!!!!!!!!!!! A fost candva pe o bancnota mult folosita in ardeal.
11. Berd si creditatrea care nu preas este apreciata corespunzator
12. Hubber si arta care sar putea vinde mult mai bine
13. Bacovia si statul pa pescuit te ajuta sa inviezii sau sa reinviezii chiar daca nu ai nimic divin in tine
14. Fizica cuantica a lui Issac Newwton
Mecanica cuantică (sau imprecis spus teorie cuantică sau "fizică cuantică") este o teorie fizică, care descrie comportamentul materiei la nivelul atomic şi subatomic, fenomene pe care fizica newtoniană şi electromagnetismul clasic nici nu le pot explica. Mecanica cuantică este unul dintre pilonii fizicii moderne şi formează baza pentru multe dintre domeniile sale , cum ar fizica atomică, fizica stării solide şi fizica nucleară şi fizica particulelor elementare, dar şi ramuri înrudite precum chimia cuantică.




Fondatorii mecanicii cuantice au fost Max Planck, Erwin Schrödinger ,Werner von Heisenberg. Contribuţii importante au adus Max Born, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Paul Dirac şi John von Neumann. Aceste concepte de bază ale mecanicii cuantice au fost elaborate între 1926 şi 1935.



Esenţa mecanicii cuantice este formalismul matematic, care descrie fenomenele fizice prin intermediul vectorilor şi operatorilor spaţiului Hilbert. Pentru a descrie relaţia dintre formalismul matematic şi caracteristicile observabile ale obiectelor fizice au fost dezvoltate o serie de interpretări. Mai ales procesul de măsurare este un aspect central şi controversat pînă în ziua de azi. Printre interpretările cele mai populare se numără pe lîngă Interpretarea de la Copenhaga, teoria funcţiei de undă universală, teoria de Broglie-Bohm precum şi Consistent Histories Interpretation. Un principiu important in mecanica cuantică este principiul de incertitudine a lui Werner Heisenberg care afirmă că nu putem afla simultan, cu precizie oricît de bună, atît poziţia cît şi impulsul unei particule. Explicaţia simplă este că încercarea de a măsura sau restrînge poziţia unei particule afectează impulsul ei şi viceversa.



Orice sistem fizic este un sistem cuantic, însă în mod practic, se poate considera că în cazul obiectelor macroscopice proprietăţile fizice sînt consecinţa unei medieri statistice pe un număr imens de subsisteme, ceea ce face ca parametrii care descriu sistemele macroscopice să varieze aparent continuu. Există cîteva excepţii notabile de la această regulă: supraconductoarele, superfluidele şi cîmpurile electromagnetice.
Fizica clasica newtoniana se baza pe observatia obiectelor solide din experimentele de zi cu zi, de la caderea merelor la miscarea pe orbita a planetelor. Legile sale erau testate in mod repetat, dovedite si extinse peste sute de ani. Erau bine intelese si au ajutat mult in previziunile comportamentului fizic, asa cum vedem in triumful Revolutiei Industriale. Dar la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand fizicienii au inceput sa dezvolte instrumente de investigare a celor mai mici domenii ale materiei, au descoperit ceva ce i-a incurcat: fizica newtoniana nu functiona! Si nici nu putea prezice rezultatele pe care le obtineau cercetatorii.